Istoria viticulturii în România redă o poveste care datează din Antichitate, cu o continuitate fericită până în secolul 20 – atunci când a cunoscut un declin brusc din punct de vedere al promovării internaționale în perioada regimului comunist. Date istorice conțin mărturii care arată că începând cu secolul al VII-lea î.Hr. pe aceste meleaguri vița de vie s-a extins pe suprafețe întinse, calitatea vinului a fost recunoscută în regiune, iar podgoria a fost prosperă.
Perioada comunistă
În timpul regimului Ceaușescu în România s-a oprit o importantă ramură de dezvoltare a acestui sector. Atunci viticultorii au fost expropriați pentru a se putea da naștere unor mari cooperative naționale, ce trebuiau a fi responsabile de producerea vinului național românesc. S-a dispus nepromovarea soiurilor de struguri la origine franceze sau germane cultivate de-a lungul istoriei, pentru ca soiurile locale de struguri să revină cu un randament ridicat pentru a produce un vin de stat, însă mai puțin interesant pe plan internațional.
Revigorarea sectorului viticol. Top soiuri autohtone
Căderea regimului comunist în 1989 a însemnat prin privatizarea podgoriilor atât o recuplare la tradiția continentală, cât și o continuare a cultivării soiurilor autohtone, iar prin aceasta românii au redescoperit întreg potențialul teritoriului lor. Întinse peste 200.000 de hectare podgoriile României oferă astăzi un număr însemnat de soiuri de viță de vie locale, iar în rândurile care urmează îți voi prezenta un top 12 relevant pentru aceste soiuri autohtone ale României.
1. Fetească albă – unul dintre cele mai vechi soiuri locale, dar în mod sigur cel mai răspândit în țară datorită unei adaptări complexe la diferite condiții climatice cât și de sol. Se cultivă așadar în numeroase teritorii naționale cum ar fi cele din Moldova, Transilvania, în Muntenia – zona Dealu Mare, dar și în Dobrogea sau Oltenia. Este un vin popular, alb, de înaltă calitate, sec sau demisec.
2. Băbească neagră – este unul dintre cele mai cunoscute soiuri românești și foarte vechi, tradiția spune că ar proveni încă din vremea dacilor. Crăcana, cum mai este denumit popular, în trecut era foarte răspândit în Moldova dar și în Basarabia de azi prin podgoriile de la Nistorești. Este un soi cu randament la secetă dar și rezistent la brumă sau îngheț, cu o tărie puțin sub media vinurilor, sec, de culoare roșu aprins sau rose.
3. Fetească regală – originar din Transilvania, județul Mureș, mai precis în zona Sighișoara acolo unde a fost descoperit la începutul secolului 20 și cultivat apoi în alte teritorii din Muntenia sau Moldova, face parte din categoria soiurilor semi-aromate, rezistent la ger dar sensibil la mucegai, oferă un vin alb cu aromă florală, din care pot rezulta și vinuri spumante de excepție.
4. Tămâioasă românească – se presupune cu o origine chiar din Grecia antică, dar care a fost cultivat pe teritoriul țării noastre încă de acum cel puțin două mii de ani, este un soi de tip muscat, care se culege târziu (în a doua decadă a lunii octombrie) însă coacerea începe la începutul lui septembrie. În funcție de aceste două importante repere, poate rezulta un vin sec, până la a deveni demidulce și dulce. Este întâlnit în podgoriile Moldovei – Cotnari, ale Olteniei – zona Drăgășani dar și ale Munteniei la Dealu Mare.
5. Fetească neagră – cu origini de asemenea din perioada dacică, acest soi național provine prin selecție din viță sălbatică. Este foarte popular, fiind cultivat în toată țara. Strugurii ajung la maturitate spre mijlocul lunii septembrie, au o putere mare de creștere, fiind rezistenți la ger, secetă și putregai. Acest soi dă naștere unui vin memorabil cu arome de prune uscate și fructe de pădure, demidulce, sec sau demisec.
6. Busuioacă de Bohotin – tot un soi de tip muscat, înrudit cu tămâioasa românească, este originar din localitatea Bohotin din județul Iași. Astăzi este cultivat în podgoriile din aceeași zonă, mai precis în cele din Huși dar și Dealu Mare. Conține o aromă intensă cu un gust deplin, ceea ce l-a determinat pe regele Carol al II-lea să exclame câteva cuvinte intrate în istorie: „Nu în picioare, ca la împărtășanie, ci în genunchi, ca la spovedanie.“
7. Crâmpoșie – denumit și Cârlogancă după numele unui sat în apropiere de Drăgăşani, ar avea origini pre-romane, din perioada populării dacilor a regiunii. Cu o maturitate atinsă în luna septembrie, din care rezultă un vin alb, sec dar și mai moderat, a rămas cultivat în aceeași zonă de notorietate a Drăgășaniului, cât și în Dealu Mare (Prahova-Buzău).
8. Grasă de Cotnari – este de asemenea un soi legendar, cultivat din vremuri străvechi în podgoria Cotnari, are un nume pe care se pare că i l-a dat chiar Ștefan cel Mare. Vinul obținut este alb, bogat în zaharuri, cu o tărie peste medie, dulce demisec sau sec. Acest soi este sensibil la secetă iar recoltarea se face către sfârșitul lui septembrie, astfel că strugurii ajung să treacă prin procesul de supramaturare (stafidire) sau de instalare a putregaiului nobil.
9. Galbenă de Odobești – cunoscut încă din evul mediu, mai poartă denumirea de Galbenă de Căpătanu, o localitate de lângă Odobești, județul Vrancea. Este un soi foarte viguros, cu lăstari lungi de 3-4 metri, culesul strugurilor fiind la trecerea lunilor septembrie – octombrie, din care se obține un vin băubil, delicat semi-aromat, sec sau demisec.
10. Zghihară de Huși – este un alt soi românesc ce datează de mai multe secole, fiind cultivat în decursul vremii aproape exclusiv în domeniile viticole din Huși. Strugurii se coc, de asemenea, la cumpăna lunilor septembrie-octombrie însă nu ajung la o concentrație mare de zaharuri, ceea ce oferă o tărie alcoolică aproape de medie, din care se pot prepara inclusiv vinuri spumante.
11. Plăvaie – acest soi autohton este cultivat în aceeași zonă a Moldovei, având o istorie veche. Producțiile de struguri sunt mari, ele se fac la începutul lunii octombrie. Vinul obținut are o tărie puțin sub medie, este sec, ușor, fin și plăcut.
12. Frâncușă – este un soi vechi autohton, cultivat de mai multe secole în podgoria Cotnari. Din acest soi cu struguri mijlocii spre mari, cu boabe mijlocii și dese, se obține un vin alb, sec, rafinat, cu o mireasmă bogată și un gust persistent.