Demența este un sindrom, de obicei cronic sau progresiv, în care există o deteriorare a funcției cognitive (adică a capacității de a gândi) într-o măsură mai mare decât este de așteptat cu îmbătrânirea normală. Există o degradare a memoriei, a gândirii, a înțelegerii, a vorbirii și a capacității de a naviga, a număra, a învăța și a raționa. Demența nu afectează conștiința. Disfuncția cognitivă este adesea însoțită și uneori precedată de o deteriorare a controlului emoțional, precum și de o degradare a comportamentului social sau a motivației.
La un centru de îngrijire bătrâni există multe persoane care prezintă demență și mai mult decât atât, doar aici pot primi îngrijiri corespunzătoare. Demența este cauzată de o varietate de boli și leziuni care provoacă, în primul rând sau secundar, leziuni ale creierului, cum ar fi boala Alzheimer sau accidentul vascular cerebral.
Demența este una dintre principalele cauze de dizabilitate și dependență în rândul persoanelor în vârstă din întreaga lume. Poate avea un impact profund nu numai asupra persoanelor care o suferă, ci și asupra familiilor și îngrijitorilor acestora. Există adesea o lipsă de conștientizare și înțelegere cu privire la demență, ceea ce duce la stigmatizare și bariere în calea diagnosticului și îngrijirii. Impactul demenței asupra îngrijitorilor, familiilor și societății în ansamblu poate fi fizic, psihologic, social și economic.
Semne și simptome
Demența afectează oamenii în moduri diferite, în funcție de impactul bolii și de personalitatea persoanei dinaintea bolii. Semnele și simptomele asociate cu demența trec prin trei etape de dezvoltare.
Stadiul incipient. Stadiul incipient care trece adesea neobservat, deoarece se dezvoltă treptat. Simptomele comune includ: uitare, pierderea noțiunii timpului, dezorientare într-o zonă familiară.
Etapa intermediară. Pe măsură ce demența progresează spre stadiul intermediar, semnele și simptomele devin mai pronunțate și din ce în ce mai restrânse. Ele includ: uitarea despre evenimentele recente și numele oamenilor, dezorientarea în propria casă, dificultăți în comunicare, nevoie de ajutor pentru auto-îngrijire, dificultăți de comportament, inclusiv mersul fără scop și adresarea acelorași întrebări.
Stadiul târziu. În stadiul târziu al demenței, se dezvoltă dependența și pasivitatea aproape completă. Deficiența de memorie devine semnificativă, iar semnele și simptomele fizice devin mai evidente. Simptomele includ: pierderea orientării în timp și spațiu, dificultate în recunoașterea rudelor și prietenilor, o nevoie tot mai mare de ajutor pentru auto-îngrijire, dificultăți în mișcare, modificări comportamentale, care pot fi exacerbate și includ agresivitate.
Forme comune de demență
Există multe forme de demență. Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă, reprezentând 60-70% din toate cazurile. Alte forme comune includ demența vasculară, demența cu corp Lewy (incluziuni anormale de proteine care se formează în interiorul celulelor nervoase) și un grup de boli care contribuie la demența frontotemporală (degenerarea lobului frontal al creierului). Nu există granițe clare între diferitele forme de demență, iar formele mixte de demență coexistă adesea.
Tratament și îngrijire
În prezent, nu există nicio terapie care să vindece demența sau să schimbe cursul dezvoltării acesteia. Numeroase medicamente noi sunt în curs de investigare și se află în diferite etape ale studiilor clinice. Cu toate acestea, se pot face multe pentru a sprijini și îmbunătăți viața persoanelor cu demență, a îngrijitorii lor și a familiilor lor și acest lucru este posibil doar la un centru de îngrijire bătrâni.